I prefer to say goodbye forever!

Viata mea e un cosmar ce trebuie trait. Incerc sa trec peste, dar cum as putea face asta cand cele mai importante persoane ma lasa balta? As vrea sa ma desprind de cel mai lipicios destin. Sa ma desprind de viata. Sa fiu un inger. SA ZBOR. Simt vibratiile inimii si aud barajul ce cedeaza lacrimilor. Mai mult de cat singur pe lumea asta nu ai cum sa fi. Asa cum se spune ca banul nu aduce fericirea asa nici singuratatea nu intalneste iubirea. Care e rostul vietii sa mai traiesti pe lume cand toti te lasa, iar tu te inchizi in tine? Candva cel mai frumos cuvant era sa iti spun "te iubesc" asa cum a fost si ultima data. Acum cel mai frumos cuvant este ADIO.
         

Castelul din capatul tunelului.

Ma aflam intr'o casa pustie cu geamuri sparte si pereti crapati. Am intrat intr'o incapere intunecata unde era aprinsa o lumanare iar langa ea un bilet pe care scria: "fericirea si visul e in subteran". Dintr'o data observ ca sub lumanare era o usa care ducea spre subsol. Am deschis cu grija usa si am coborat incet scarile. Totul parea o poveste... Cand am ajuns in tunel, brusc usa si scarile au disparut asa ca am hotarat sa merg spre capatul tunelului.
Drumul mi'se parea atat de lung in cat imi imaginam ca va dura o vesnicie dar nu aveam ce sa fac asa ca am continuat sa merg cu pasi mici dar repezi. La fiecare 5 pasi in fata mea aparea o tablita pe care scria "INAINTE". Dupa cateva minute de mers am ajuns intr'o mica padure cu o carare din pietre fosforescente.
 In scurt timp ajunsesem in fata unui castel ca in povesti. Cu geamuri de gheata si usi de sticla. Peretii erau argintii iar totul in jurul lui sclipea. Am intrat in castel iar acolo se aflau cristale de gheata si lumini colorate. Inauntru nu era frig, in schimb in suflet aveai aprinsa o luminita care te impingea sa descoperi frumusetile castelului. Am urcat cele 122 de scari luminate de beculete argintii iar sus in varful castelului se afla o lada din cristal. Am deschis cu grija lada sa vad ce se ascundea in ea. Inauntru era un ursulet de puf iar din inima lui sclipea o raza de culoare rosie galbuie. Cand am atins ursuletul sufletul meu s'a umplut de fericire iar visul meu s'a stins ca o lumanare batuta de vant. 

Siguranta inimii.

Cand e vorba de iubire sau cineva pune o intrebare legata de iubire toti ne oprim cateva secunde sa judecam raspunsul corect. Daca iubesti pe cineva cu adevarat nu ai cum sa ii spui a doua zi ca nu o mai iubesti deloc. Pentru ca inima ta inca iubeste dar cu timpul cedeaza. Amintirile frumoase nu se sterg ci raman in suflet. Cand iti e dor de cineva simti ca un fior ce trece prin tine, ce te incalzeste, te alinta si te tine aproape. Brusc iti apare si zambetul pe buze si totul in jurul tau e colorat. 

Atunci cand persoana iubita te tradeaza inima ta se transforma in scrum ca o tigara aprinsa dar nefumata. De multe ori imi zic in gand "nu cere parerea altuia, lasa inima sa aleaga". Dar apoi ma gandesc ca poate gresesc. Dar nu e asa. Daca iti lasi inima sa aleaga, ea alege mereu drumul cel bun.
         Nu lasa pe nimeni sa afle secretele inimii tale caci "un secret stiu de doi nu mai e secret".