Castelul din capatul tunelului.

Ma aflam intr'o casa pustie cu geamuri sparte si pereti crapati. Am intrat intr'o incapere intunecata unde era aprinsa o lumanare iar langa ea un bilet pe care scria: "fericirea si visul e in subteran". Dintr'o data observ ca sub lumanare era o usa care ducea spre subsol. Am deschis cu grija usa si am coborat incet scarile. Totul parea o poveste... Cand am ajuns in tunel, brusc usa si scarile au disparut asa ca am hotarat sa merg spre capatul tunelului.
Drumul mi'se parea atat de lung in cat imi imaginam ca va dura o vesnicie dar nu aveam ce sa fac asa ca am continuat sa merg cu pasi mici dar repezi. La fiecare 5 pasi in fata mea aparea o tablita pe care scria "INAINTE". Dupa cateva minute de mers am ajuns intr'o mica padure cu o carare din pietre fosforescente.
 In scurt timp ajunsesem in fata unui castel ca in povesti. Cu geamuri de gheata si usi de sticla. Peretii erau argintii iar totul in jurul lui sclipea. Am intrat in castel iar acolo se aflau cristale de gheata si lumini colorate. Inauntru nu era frig, in schimb in suflet aveai aprinsa o luminita care te impingea sa descoperi frumusetile castelului. Am urcat cele 122 de scari luminate de beculete argintii iar sus in varful castelului se afla o lada din cristal. Am deschis cu grija lada sa vad ce se ascundea in ea. Inauntru era un ursulet de puf iar din inima lui sclipea o raza de culoare rosie galbuie. Cand am atins ursuletul sufletul meu s'a umplut de fericire iar visul meu s'a stins ca o lumanare batuta de vant.