In spatele intunericului

         Ma simteam cuprinsa de un intuneric etern... . Simteam un val de racoare ce imi mangaia firele de par, iar ochii imi erau umeziti de lacrimi de spaima.
         Nu dupa mult timp mi-am dat seama ca ma aflam intr-o camera goala, dar nu gaseam usa spre iesire. Un fior de urlete imi inchideau inima si ma faceau sa cred ca nu eram singura in acea incapere, sau cel putin simteam ca cineva a mai fost acolo dar a sfarsit tragic. Parca spiritele mortilor ma amenintau, ma speriau si ma panicau.
         Uram sa fiu sub presiune, iar acest cosmar ma facea sa tremur. Deodata am gasit usa dar... era inchisa! Un vant puternic m-a izbit de usa iar mana mea a intrat intr-un gemulet unde se afla cheia. Cu mainile pline de sange si cu ochii in lacrimi incercam sa deschid usa si sa scap din acel cosmar. Urlam intr-o disperare, dar era in zadar caci nimeni nu ma auzea. Dintr-o data acelas spirit m-a izbit de usa iar cheia a alunecat din mana mea umeda. Mi-se parea ca peretii se strangeau, iar un obiect scartaia puternic. Imi auzeam bataile inimii, dar nu incetam sa caut cheia. Dupa cateva minute de cautare in genunchi, intr-o balta de sange am gasit cheia si am deschis cu grija usa.

      O lumina puternica m-a orbit si am ramas prinsa in intuneric toata viata. Lumina aceea era o raza puternica de soare. Simteam soarele la cativa metri de mine. Era atat de fierbinte incat simteam ca iau foc, ca mi-se aprind hainele si ma transform in scrum. Incet ochii mi s-au inchis si am cazut de-a lungul ca intr-un mormant.